DOINEI IUBITA MEA DE CURSĂ LUNGĂ
Într-o zi ai crescut cât o floare
într-un an mi-ai luminat viața
despre rest se tace mai doare
despre restul soarele răsare
Și Dumnezeu se-ntreabă
când ai fugit și Tu din rai
pentr-un petic de iarbă
și sărutul meu de crai
Tu Prințesă trezită din vis
surâzi către cer cu viața
exact ca o floare de cais
schimbându-și c-un înger fața
Este ziua pătată de strălucire
lumina-i ascunsă în trupul tău
și-s gata iubito de iubire
fericirea ne-aruncă-n hău
COSTEL ZĂGAN, ODE GINGAȘE
