Fiul Plumbului
Aud ploaia recitând din Bacovia
materia geme ca un galben corb
sunt singur ești singur e singură
Dumnezeul toamnei nu este orb
Septembrie sticla de șampanie agită
copacii au la gât parcă niște felinare
violet lacrimi paradisul ca dinamită
trece poetul și moartea brusc dipare
Costel Zăgan