Eu scriu și lumea există. (Costel Zăgan)
Doamne, Tu ești ca apa, dorul te termină!
Costel Zăgan
Atâtea frunze, și niciun chip!
Costel Zăgan, Inventeme
Zâmbește, copile: a răsărit soarele, nu zmeul zmeilor! Urmează povestea zilei, iar tu ești Făt Frumos!
Eu muncesc, eu hotărăsc.
Frumusețea toamnei nu se contabilizează în frunze, oricât de superbe ar fi, ci în zâmbete, oricît de triste sunt!
Femeia ne ajută să mergem mai departe.
În fața dragostei, și Dumnezeu ascultă.
Un copil nu-i doar un pas spre viitor un copil e prelungirea unui vis marginea cea mai delicată a infinitului matern cuvântul de țâță al lu...