Eu plâng și lumea există. (Costel Zăgan)
Doamne, Tu ești ca apa, dorul te termină!
Costel Zăgan
Atâtea frunze, și niciun chip!
Costel Zăgan, Inventeme
Zâmbește, copile: a răsărit soarele, nu zmeul zmeilor! Urmează povestea zilei, iar tu ești Făt Frumos!
Eu muncesc, eu hotărăsc.
Frumusețea toamnei nu se contabilizează în frunze, oricât de superbe ar fi, ci în zâmbete, oricît de triste sunt!
Femeia ne ajută să mergem mai departe.
În fața dragostei, și Dumnezeu ascultă.
· Distribuit pentru: Prietenii tăi Doar Tu pune-n brazdă stele de pe bolt-albastră să răsară când vei vrea îngeri și-n grădina mea Cos...