GRĂDINARUL ABSOLUT

  

 · 

Distribuit pentru: Prietenii tăi

Pune Doamne Tu în brazdă

stele de pe bolta-albastră

să răsară când vei vrea

îngeri în grădina mea

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

Toate reacţiil

FUTURISTUL MAMEI

 Cuvântul frate a-nghețat

cuvântul soră nu există

și ceru-ntreg pare un sat

cu o fântână futuristă

COSTEL ZĂGAN

SECETA DIN SUFLET

Dezlănțuit Bacovia

dă cu ploile în noi

seceta-i însă nevoia

-n schimbul unei ploi

COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE DE LA LUXEMBURG

COSTEL ZĂGAN

 

Mâinile se roagă mângâind, iubito

Despre tine înfloreşte teiul
despre sânii tăi în floare
ceru-mbracă-n stele cheiul
valul mării rău mă doare

Despre sânii tăi în floare
toate florile-mi vorbesc
dragostea care pe care
demon cu chip îngeresc

Toate florile-mi vorbesc
ceru-mbracă-n stele cheiul
dorul meu prea omenesc
despre tine înfloreşte teiul

Despre sânii tăi în floare
îngerii nu pot să zboare

(din volumul „Cezeisme II”)

 

 

AUTOPORTRET ÎN ALB

 Poetul se compune probabil și dintr-o grădină

prevăzută în față cu șuruburi și flori de câmp

cu iarbă care ruginește de la prima oră

când roua nici nu s-a ridicat până la genunchi

dar domină toate înălțimile posibile la acea oră

în negru și-n alb abis lângă abis

un Turn Babel în toate direcțiile

de la mansardă pândesc c-un binoclu în infraroșu

cum omul coboară din ce în ce mai des din maimuță

și uită fereastra deschisă cerul rămâne iar vacant

la pian semnez o cerere de punere în posesie muzicală

brusc un glonț ca o scrisoare de dragoste

îmi găurește autoportretul lăsându-l

natură moartă cu doi îngeri și-un covrig în do minor

COSTEL ZĂGAN, EREZII DE-O CLIPĂ

ODĂ MUZICII

Aida Verdi

muzica ridică iarba-n cer

albastrul mi-ajunge până la brâu

în rest

scaunele goale așteaptă  alți îngeri

dragoste stai pe aripile mele

pline de lacrimi

gura mi-a zis gloria

gura

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

POEME DE-APRINS NOAPTEA

 

Fiul Plumbului

• 
  

Aud ploaia recitând din Bacovia

materia geme ca un galben corb

sunt singur ești singur e singură

Dumnezeul toamnei nu este orb

Septembrie sticla de șampanie agită

copacii au la gât parcă niște felinare

violet lacrimi paradisul ca dinamită

trece poetul și moartea brusc dipare

Costel Zăgan

RUGĂ ÎN RUGA TA - NICOLAE IONEL

 TOATĂ LUMINA LUMII

I

Tot ce există-n Verbul s-a făcut,

ca să răsune-acestea-n psalm cuvinte

parcă de-a dreptul din divina Minte,

din viul și frumosul absolut!

Tot ce s-o sfânt nălța-ntre cele sfinte,

tot ce va fi vreodată cunoscut

și va-n chivotul fi din cer ținut

suflare-aici se ști-vor și sorginte!

De-alte puteri din cântu-acest se-ncape

ce-i suflet, și-orice gând va rugă fi

nu spusă: vii vieții-eterne-actanță;

pe-aceste stihuri, ca pe prime ape,

Se Duhul poartă, gata de-a rosti

unei noi lumi genezica substanță!   

ODE GINGAȘE

POEZIE 

Văd cum trece timpul

nor după nor

cuvânt

după

cuvânt

proză

Costel Zăgan

Activ

Costel Zăgan

  · 

Distribuit pentru: Public

Activ

Ioana Manolache

  · 

Confortul misterului

Costel Zăgan

Sunt

îndrăgostit

Şi

chiar

dacă

doare

Iubita-mi

face

loc

În

taina

următoare

Poeme infracţionale

LAUDĂ MELANCOLIEI

Activ

Costel Zăgan

  · 

Distribuit pentru: Public

Ioana Manolache

  · 

LAUDĂ MELANCOLIEI

Costel Zăgan

Buzele

mele

vei

deschide

Melancolie

Şi

gura mea

va

vesti

lauda

ta

În numele

tău

voi arde

În

toate

cuvintele

limbii române

Căci

nu

doar

focul trece

Şi

nu

doar

cenuşa

rămâne

Poeme de-aprins focul