Despre tine înfloreşte teiul
despre sânii tăi în floare
ceru-mbracă-n stele cheiul
valul mării rău mă doare
Despre sânii tăi în floare
toate florile-mi vorbesc
dragostea care pe care
demon cu chip îngeresc
Toate florile-mi vorbesc
ceru-mbracă-n stele cheiul
dorul meu prea omenesc
despre tine înfloreşte teiul
Despre sânii tăi în floare
îngerii nu pot să zboare
(din volumul „Cezeisme II”)
Poetul se compune probabil și dintr-o grădină
prevăzută în față cu șuruburi și flori de câmp
cu iarbă care ruginește de la prima oră
când roua nici nu s-a ridicat până la genunchi
dar domină toate înălțimile posibile la acea oră
în negru și-n alb abis lângă abis
un Turn Babel în toate direcțiile
de la mansardă pândesc c-un binoclu în infraroșu
cum omul coboară din ce în ce mai des din maimuță
și uită fereastra deschisă cerul rămâne iar vacant
la pian semnez o cerere de punere în posesie muzicală
brusc un glonț ca o scrisoare de dragoste
îmi găurește autoportretul lăsându-l
natură moartă cu doi îngeri și-un covrig în do minor
COSTEL ZĂGAN, EREZII DE-O CLIPĂ
Aida Verdi
muzica ridică iarba-n cer
albastrul mi-ajunge până la brâu
în rest
scaunele goale așteaptă alți îngeri
dragoste stai pe aripile mele
pline de lacrimi
gura mi-a zis gloria
gura
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
TOATĂ LUMINA LUMII
I
Tot ce există-n Verbul s-a făcut,
ca să răsune-acestea-n psalm cuvinte
parcă de-a dreptul din divina Minte,
din viul și frumosul absolut!
Tot ce s-o sfânt nălța-ntre cele sfinte,
tot ce va fi vreodată cunoscut
și va-n chivotul fi din cer ținut
suflare-aici se ști-vor și sorginte!
De-alte puteri din cântu-acest se-ncape
ce-i suflet, și-orice gând va rugă fi
nu spusă: vii vieții-eterne-actanță;
pe-aceste stihuri, ca pe prime ape,
Se Duhul poartă, gata de-a rosti
unei noi lumi genezica substanță!
Mâinile se roagă mângâind, iubito Despre tine înfloreşte teiul despre sânii tăi în floare ceru-mbracă-n stele cheiul valul mării rău mă do...
